1 aprilie 2010 – Daniel Iancu – Tavanul Senatului
Acuma fără glumă, tavanul senatului are o crăpătură! Prin crăpătura asta bate vântul, numai aşa se explică de ce demnitarilor li se fâlfâie. Din sărăcie şi mizerie nu pare să aibă nimeni interesul să ne scoată, iar acum, ca să ne lase de tot în fundul gol, au şi pretext -- e criză. Noi facem ce facem şi tot supravieţuim, şi asta pentru că am trăit şi vremuri mai grele.
Românu’ nu se dezminte şi după toate nenorocirile rămâne cu o urmă de optimism că doar suntem experţi în a face haz de necaz. Din păcate, ceea ce se întâmplă cu ţărişoara noastră nu e doar o glumă proastă.
Daniel Iancu explică foarte bine cam cum stă treaba:
PS: În această seară Le General Cafe-Pub din Cluj organizează concurs de bancuri cu premii. Haideţi la o porţie de râs pe Eroilor la numărul 18, etajul I, să ne mai înecăm amaru’.
Aaa şi…era să uit, aveţi grijă să nu vă lăsaţi păcăliţi uşor! 
2 comentarii
Trimite un comentariu »
SUPER!TINE-O TOT ASA IANCULE!
Daniel Iancu – Autobiografică în-cântare
2010-04-26 | |
Sunt Daniel Iancu şi sunt licenţiat
În utilaje de forat, şi speţializat
Pe-orizontală, la forat.
În timpu’ ce-l am liber sap,
Iar restul, îl petrec cu-a mea prietenă chitara
Fac rime-n acorduri de folk şi, dau în cap
Hienelor ce devastează ţara .
Nici eu, nu am fost întrebat,
ca şi al meu nemulţumit Mitică,
Când la Ploieşti, mama şi tata
îmi dădură verde – să mă nasc, adică.
La Publius Ovidiu de la Tomis m-am mutat
Unde Radu M-azărit când…l-am cântat,
Iar când ştirile au întrecut uzanţa,
Esca-matorie! cântând, le-am redus cutezanţa.
Migu din greşeală-n bătătură l-am scăpat,
Într-un viraj, când încerca s-ajungă pe coteţ,
Şi trebuia să-ntrerupă – ouăle din numărat
pe Adrianu’- cel care, al cailor paşte ni l-a revelat.
Toţi patrioţii mă cunosc acuma,
Că i-am trezit din adormire
cântandu-le că, patria le este muma
Iar guvernanţii, “fratele” cel mare.
L-am pus pe gânduri pe Geluţu
Ce căuta o fată mare, gen Olguţa
Gerontofilă încă de micuţă
Dar căreia, îi trebuia de fapt, doar…quţă.
Lui Doruţu când i-am urat să-i moară capra
şi s-a adeverit, pe Google i-am speriat -
ce capre achiziţionară, gazonu să le tundă-
să nu cumva să mă fi deranjat, că Doru
când, după menajere s-a uitat, le-a folosit motoru’.
Femeile le dau pe spate, când
cu talentul de-a suci cuvinte,
le dau orgasmuri craniene
şi apoi, cu-a mea tăcere, intenţii suicide.
Tineretul mă ştie fiind Cel-cu-Valu’
Pe idioţi am reuşit să-i pun pe ceartă,
numaidecât ce le-am cântat că valu’le ia calu’
Cică le-aş fi urnit din loc şi dealu’,
pe care li l-am dus până la poartă.
Le-am precizat că-s doar mai inspirat
Apoi le-am dat chiar şi, pe-al meu citat
Cu care i-am avertizat, Umoru’ dacă i-a lăsat
În “no open-minded people”, pe loc s-au transformat!
Pe Albă ca Zăpada am pus-o în dificultate
cu-al meu coleg de breaslă, în complicitate
“Muri-ţi-ar capra” mi l-a dat pe Sterian
Iar pentru “Smaralde Mii”, am câştigat Statuia,
chiar de-a cântat-o primul, Chilian.